GABRIOLÉTĂ s.f. v. cabrioletă. substantiv feminin gabrioletă
*cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-. substantiv feminin cabrioletă
*gabriolétă, V. cabrioletă. substantiv feminin gabrioletă
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Din fr. cabriolet. substantiv feminin cabrioletă
GABRIOLÉTĂ s. f. v. cabrioletă. substantiv feminin gabrioletă
GABRIOLÉTĂ s. f. v. cabrioletă. substantiv feminin gabrioletă
| gabrioletă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | gabrioletă | gabrioleta |
| plural | gabriolete | gabrioletele | |
| genitiv-dativ | singular | gabriolete | gabrioletei |
| plural | gabriolete | gabrioletelor | |