gabjă, gabje s. f. palmă mare substantiv feminingabjă
gábjă f. (d. găbjesc. Cp. și cu turc. kabza, cantitate cît apucĭ o dată cu mîna). Nord. Fam. A pune gabja pe ceva, a pune gheara, a prinde, a ocupa, a lua în posesiune. A da o gabjă, a da o trînteală. substantiv feminingabjă
a pune gabja / gheara / laba (pe cineva / ceva) expr. a prinde, a captura (pe cineva / ceva). substantiv femininapunegabja
gabjă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gabjă | gabja |
plural | gabje | gabjele | |
genitiv-dativ | singular | gabje | gabjei |
plural | gabje | gabjelor |