GABIÓN s.n. 1. Coș umplut cu pietriș sau cu pământ, care servește la construirea barajelor, la îndiguiri etc. 2. Coș de nuiele umplut cu pământ, care apără pe soldați ca un parapet la asedierea cetăților etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione]. substantiv neutrugabion
GABIÓN s. n. coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriș ori bolovani de râu, [folosit]vezi comentariul la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione) substantiv neutrugabion
*gabión n., pl. oane (fr. gabion, d. it. gabbione, augm. d. gabbia, cușcă. V. gabie). Arm. Coș cilindric fără fund (hodorob) întrebuințat în războĭ p. a stabili răpede [!] parapete de pămînt. substantiv neutrugabion
gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne substantiv neutrugabion
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion. substantiv neutrugabion
GABIÓN, gabioane, s. n. (Tehn.) Coș de nuiele sau de sîrmă, care se umple cu pietriș, cu bolovani sau cu pămînt și care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. – Pronunțat: -bi-on. substantiv neutrugabion
gabion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gabion | gabionul |
plural | gabioane | gabioanele | |
genitiv-dativ | singular | gabion | gabionului |
plural | gabioane | gabioanelor |