găta definitie

gáta adj. fix pus după subst. (alb. gat, gata, cu -a adverbial, rudă cu vsl. gotovŭ, gata. V. gătesc și gotov). Terminat, preparat, în stare de: îs gata să plec, de plecare, de plecat, de luptă. A fi gata de toate, 1) a fi preparat p. orĭ-ce, 2) a nu refuza nimica din ceĭace [!] se cere saŭ se oferă. Haĭne gata, făcute din ainte [!] în așteptarea unuĭ cumpărător. Banĭ gata, banĭ numerarĭ, peșin, prezențĭ. Fecĭor de banĭ gata, care cheltuĭește banĭ nemuncițĭ de el (moștenițĭ). A da gata, a termina, (fig.) a ucide. De-a gata, nemuncind, preparat de altu: a avea toate de-a gata. invariabil gata

GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecționare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârșit. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat. invariabil gata

GÁTA adj. invar. 1. (Despre lucruri concrete și abstracte) Făcut de tot, pregătit astfel incit să poată fi întrebuințat; isprăvit, terminat. În fundul sufletului lui însă sta gata hotărîrea. SADOVEANU, O. I 481. Masa fiind gata, s-au apucat să cineze. CARAGIALE, O. III 80. Mărita-m-aș și eu, biata, Rufele de pat nu-s gata. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ (Adverbial) Fiecare nouă generație, pășind in viață, găsește gata pregătite forțele de producție și relațiile de producție create de generațiile anterioare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 89. Glicherie se și întoarse iute cu migdale și cu alune stricate gata. HOGAȘ, DR. 283. (Cu valoare de predicat) Deodată, cînd a ajuns locomotiva în fața ei, s-a repezit și gata. C. PETRESCU, C. V. 36. ♦ Pregătit pentru a..., pe punctul de a... [Recruții] stăteau gata să ia drumul Galațului. BUJOR, S. 39. Luceafăru-i gata s-apuie. COȘBUC, P. II 7. ◊ Haine (de) gata = (în opoziție cu de comandă) haine confec­ționate, care se pot cumpăra într-un magazin. Bani gata v. ban.Loc. adv. (Pe) de-a gata = pe nemuncite, din munca altuia. Așteaptă să le vie toate de-a gata. REBREANU, R. I. 191. Doar cu gîndul le gîndește Și de-a gata toate-i vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A da gata = a) (cu privire la acțiuni exprimate sau sub­înțelese) a isprăvi, a lichida, a pune capăt. De mult dăduseși gata biblioteca mică a vărului tău. PAS, Z. I 297. Au dat gata patru curcani fripți. SADOVEANU, O. I 297. La vîrsta de 11 ani, un copil... a dat gata gramatica cu eti­mologia, sintaxa și cu toate chichițele ei. VLAHUȚĂ, la TDRG; b) (cu privire la persoane) a chinui, a distruge, a prăpădi; fig. a ului, a zăpăci. Mîndră, galben puișor, Mă dai gata cu-al tău dor ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a veni (sau a sosi) la ceva făcut de altul și de care tu numai profiți, fără a fi depus nici o muncă. ♦ Care a luat ființă, care a căpătat existență. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata. EMINESCU, O. I 167. Cînd se deșteptă... văzu ziua gata. ȘEZ. V 20. Urîtul din ce-i făcut ? – Din omul care-i tăcut; Pune-o buză peste alta, Și iată, urîtu-i gata ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul ! Nu mai turna ! Gata ! 2. (Despre ființe sau despre lucruri văzute în acțiune) Care a făcut toate pregătirile (pentru ceva), care a ajuns în situația de a putea face ceva; pregătit. Aștepta gata la ușă. CARAGIALE, O. III 66. Cînd avem să pornim ?Și acuma, moș Nichifor, dacă ești gata. – Gata, jupîne. CREANGĂ, P. 113. De vreți să vi le povestesc... eu sînt gata. ALECSANDRI, T. I 95. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu » sau « de ») Toți să fim gala de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. Să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul. ISPIRESCU, L. 4. Și să fim gata de fugă. ALECSANDRI, T. I 460. ♦ (Urmat de un conjunctiv, de un infinitiv sau de un supin) Dispus să..., în stare să... Din clipa aceea se simți alt om... gata să înfrunte toată lumea. REBREANU, I. 92. Eu, iată, sînt gata a-mi da viața pentru tine. ISPIRESCU, L. 12. ◊ Expr. Gata pentru muncă și apărarea patriei = titlu al unui complex sportiv de masă (G.M.A.). 3. (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv, intro­dus uneori prin prep. « de ») Cît p-aci să..., aproape să..., pe punctul, pe cale de a... Era gata să cadă pe brînci. DUMITRIU, N. 152. Becurile se balansau, clipind, gata să se stingă. C. PETRESCU, C. V. 137. Cînd era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: Stăi, Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 5. ◊ (Întărit prin repetare) Cînd ai trecut, după vreo douăzeci de ani... erai gata-gata să nu o mai cunoști. PAS, Z. I 12. invariabil gata

gáta adv.1. Pregătit, aranjat. – 2. Isprăvit, terminat. – 3. (Despre haine confecționate) Care se pot cumpăra direct din magazin. Sb. gotovŭ „gata” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 118), interpretat în mod greșit, datorită terminației, ca o formă flexionară de la *gotŭ, de unde rom. *gat cu -a adverbial; cf. același rezultat în alb. gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 și Petrovici, Dacor., VII, 348, cuvîntul rom. provine din alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici, Dacor., X, 129, și-a corectat prima părere, admițînd etimonul sl., pe care îl consideră introdus în rom. înainte de sec. IX, epocă în care s-a petrecut în sl. schimbarea lui ao. Miklosich, Slaw. Elem., 9, credea că este vorba de un cuvînt autohton. Cf. sb. gotov (Daničič, III, 330). Der. găti, vb. (a pregăti, a aranja; a prepara mîncare; a împodobi, a termina), cu var. găta, în care a putut influența sl. gatati „a acumula” (Miklosich, Lexicon, 126; găteală, s. f. (pregătire; împodobire); gătenie, s. f. (pregătire); gătitură, s. f. (fel de mîncare); pregăti, vb. (a prepara, a aranja), formație modernă, copiată pe baza lat. praeparare sau poate pe baza sl. (rus.) prigotoviti; pregătitor, adj. (care prepară); nepregătit, adj. (fără pregătire). – Din rom. provine alb. pregatoń (Pușcariu, Dacor., VII, 126), împrumut literar din sec. XIX. invariabil gata

gáta adj. invar., adv. invariabil gata

gata adv. în stare de a, dispus: gata să iasă. [Albanez GAT]. invariabil gata

a da gata expr. 1. a termina ceva. 2. a îndeplini o sarcină. 3. a ucide; a distruge. 4. (fig.) a cuceri, a impresiona foarte puternic (pe cineva). invariabil adagata

de-a gáta loc. adv. invariabil deagata

haine de gata expr. confecții / articole de îmbrăcăminte fabricate în serie. invariabil hainedegata

gâță f. Mold. coadă de păr, cosiță: a lua de gâțe. [Origină necunoscută]. substantiv feminin gâță

gî́ță f., pl. e (cp. cu ngr. kótsos, gîță). Mold. Trans. Coadă de păr împletită, uneorĭ împodobită cu cordele (cum poartă fetele). A împleti gîțe albe, a rămînea [!] nemăritată. V. cĭuf 2. substantiv feminin gîță

GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor. substantiv feminin gîță

2) gat, a gătá v. tr. V. gătesc. verb tranzitiv gat

gătá, (găti), vb. refl. – 1. A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: “Să mă gat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă” (Calendar 1980: 30). “Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat” (Calendar 1980). 2. A termina, a isprăvi, a sfârși: “Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm„. 3. A omorî, a ucide, a nimici: “Legea lui că i-o gătat”. – Din gata, cf. alb. gatit (DEX); Din sl. gatiti (DER). verb tranzitiv găta

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A fi gata de..., a (se) pregăti (pentru o acțiune). 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) gătá vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit. verb tranzitiv găti

GĂTÁ vb. I. v. găti. verb tranzitiv găta

GĂTÁ vb. I v. găti. verb tranzitiv găta

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A se îmbrăca (frumos), a se împodobi, a se dichisi. Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins Ca niciodat'. COȘBUC, P. II 54. A doua zi seara, mă gătii cum putui mai bine, și la ceasurile 9 fără ceva mă aflam la Sărindar. CARAGIALE, O. II 10. Ți-a mai cumpărat o oglindă... La care să te gătești ca mireasă. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana) Pe pruncul ei, Ileana îl gătise și mai ceva: avea o cămășuică înflorită în cusătură de mărgele, o pălă­riuță cu pană strălucitoare de rățoi. CAMILAR, TEM. 319. Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă. ALECSANDRI, P. P. 28. ♦ (Rar, complementul indică o podoabă) A potrivi. Spune la badea... Să-și gătească peana bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 40. 2. Refl. (De obicei urmat de un conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «de») A se pregăti, a face preparative, a fi gata de... Mama Paraschiva se gătea să plece și ea. BUJOR, S. 65. Tocmai cînd se gătea să iasă, o birjă se opri la poartă. VLAHUȚĂ, O. A. 257. Ce vifor se gătește ! NEGRUZZI, S. I 58. Tufani, paltini, ghindari, se îngroziră foarte: « Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte ». ALEXANDRESCU, P. 131. ◊ Tranz. Intră și gătește măriei-sale feredeul. SADOVEANU, D. P. 73. Pasărea-și gătește cuibul, floarea, mîndrele-i colori, Cîmpul, via sa verdeață. ALECSANDRI, O. 180. Am gătit caiete, condeie nouă. NEGRUZZI, S. I 7. 3. Tranz. (Cu privire la mîncări) A prepara, a pregăti. Într-una din zile ea își găti bucate singură. ISPI­RESCU, L. 22. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște... și vărzare ? CREANGĂ, A. 10. 4. Tranz. (Regional, cu privire la materiale, provizii) A sfîrși, a epuiza, a isprăvi. Dacă tu-i avea noroc să nu gătesc demîncatul și apa, nu te voi mînca. ENINESCU, L. P. 196. ◊ Refl. Pădurea nu se mai gă­tește. ȘEZ. I 5. (Și în forma găta) La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Și n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28. ♦ (Cu privire la acțiuni) A duce pînă la capăt, a pune capăt. Au gătit ei de vorbit. SBIERA, P. 71. Șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. 5. Tranz. (Mold., cu privire la persoane) A pune capăt vieții, a ucide. El șopti...: mă rog, lasă-mă la părete, că de-a veni să-mi mai deie un ciomag, mă gătește. ȘEZ. I 266. ◊ (Întărit prin « de zile ») Pînă acu era s-o gătească de zile. SBIERA, P. 136. ♦ A zăpăci (pe cineva), a ului, a veni de hac, a da gata. Ștrașnică femeie... m-a fript la inimă, m-a gătit ! SADOVEANU, O. I 467. Aceea însă în care te întrece prietenul meu și cu care te-a gătit, este danțul. NEGRUZZI, S. I 64. – Variantă: (Transilv.) gătá, gat (DEȘLIU, G. 26, RETEGANUL, P. III 9), vb. I. verb tranzitiv găti

gătesc și (vechĭ) gătéz, ĭar azĭ Trans.) gat, a găta v. tr. (d. gata). Fac gata, termin: a găti o casă. Fig. Răpun, ucid: boala l-a gătit. Pregătesc, prepar: a găti prînzu, mîncarea, armele. Ornez, fac toaleta: a găti de bal. V. refl. A te găti de drum, de plecare, de bal. – Vechĭ și gotovesc (vsl. gotoviti): verb tranzitiv gătesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului găta

găta   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găta gătare gătat gătând singular plural
gătând gătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gătez (să) gat gătam gătai gătasem
a II-a (tu) gați (să) gătezi gătai gătași gătaseși
a III-a (el, ea) gătea (să) gătai găta gătă gătase
plural I (noi) gătăm (să) gătăm gătam gătarăm gătaserăm
a II-a (voi) gătați (să) gătați gătați gătarăți gătaserăți
a III-a (ei, ele) gătea (să) gate gătau găta gătaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z