reduceri si promotii 2018
Definitie gălăgie - ce inseamna gălăgie - Dex Online

gălăgie definitie

gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest. substantiv feminin gălăgie

GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur. substantiv feminin gălăgie

gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă. substantiv feminin gălăgie

gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei substantiv feminin gălăgie

gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă]. substantiv feminin gălăgie

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec. substantiv feminin gălăgie

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgíe (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f. substantiv feminin gălăgie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului gălăgie

gălăgie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gălăgie gălăgia
plural
genitiv-dativ singular gălăgii gălăgiei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z