reduceri si promotii 2018
Definitie găină - ce inseamna găină - Dex Online

găină definitie

găínă (găíni), s. f.1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha.Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s. m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s. f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s. f. (ogradă; furtișag); găinușe, s. f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s. f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815. substantiv feminin găină

GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă. substantiv feminin găină

găínă f., pl. ĭ (lat. gallina, it. cat. sp. gallina, pv. galina, fr. geline, pg. gallinha). Femela cocoșuluĭ, o pasăre domestică galinacee. Ca o găină, (maĭ des ca o curcă) ploŭată, umilit, rușinat. A te culca cu găinile, a te culca foarte devreme. V. faraon și nadolean. substantiv feminin găină

găínă s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíni substantiv feminin găină

Găina f. pisc al Biharului înalt de 1774 m. La Sân-Petru bâlciu numit, fără cuvânt de străini, Târg-de-fete. substantiv feminin găina

găină f. pasăre din ordinul galinaceelor: găina bună face până la 160 ouă pe an; fig. găină plouată, fără curaj. [Lat. GALLINA]. V. orb. substantiv feminin găină

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina. substantiv feminin găină

GĂÍNĂ, găini, s. f. Pasăre domestică de curte din ordinul galinaceelor, care se crește pentru ouă și carne; femela cocoșului. Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Găina care cîntă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. Găina bătrînă face zeama bună.Expr. A se culca (o dată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. A cînta găina-n casă, se zice cînd în casă poruncește femeia. În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. ◊ Compuse: găină-sălbatică sau găină-de-munte = pasăre sălbatică ceva mai mică decît găina domestică, ale cărei pene seamănă cu ale potîrnichii, avînd pete albe pe aripi și pe coadă. substantiv feminin găină

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel [!], d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ. substantiv feminin păpădie

!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii substantiv feminin unghia-găii

!pápa-găínii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. pápei-găínii substantiv feminin papa-găinii

găínă-de-ápă (lișiță) s. f., g.-d. art. găínii-de-ápă; pl. găíni-de-ápă substantiv feminin găină-de-apă

găínă-de-máre (bibilică) s. f., g.-d. art. găínii-de-máre; pl. găíni-de-máre substantiv feminin găină-de-mare

órbul găínilor/găínii (boală) (pop.) s. n. substantiv feminin orbulgăinilor

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol. substantiv feminin derâsulcucului

găínă-de-múnte s. f., g.-d. art. găínii-de-múnte; pl. găíni-de-múnte substantiv feminin găină-de-munte

găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., g.-d. art. găínii-sălbátice; pl. găíni-sălbátice substantiv feminin găină-sălbatică

!moártea-găínilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. mórții-găínilor substantiv feminin moartea-găinilor

!găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f. art., g.-d. art. găínii-lui-Dumnezéu substantiv feminin găina-lui-dumnezeu

găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal. substantiv feminin găinabătrânăfacesupa

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., g.-d. art. găínii-cu-mărgăritáre; pl. găíni-cu-mărgăritáre substantiv feminin găină-cu-mărgăritare

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare. substantiv feminin atăiagăinacarefaceouăledeaur

găiná1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găineáză verb găina

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv). verb găina

*găiná2 (a se ~) (a se găinăța) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găineáză verb găina

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP. verb găinà

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină. verb găina

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV. verb găina

găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez. verb găinez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului găină

găină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular i ina
plural ini inile
genitiv-dativ singular ini inii
plural ini inilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z