fătói (fam.) s. n., pl. fătoáie substantiv neutrufătoi
FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. – Fată + suf. -oi. substantiv neutrufătoi
FĂTÓI s. n. (Familiar, rar) Augmentativ (cu nuanță peiorativă) al lui fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. Parcă nu-mi vine a crede că-i ea..; Dintr-atîtica s-o făcut coșcoge fătoi! ALECSANDRI, T. I 43. substantiv neutrufătoi
fătoi | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fătoi | fătoiul |
plural | fătoaie | fătoaiele | |
genitiv-dativ | singular | fătoi | fătoiului |
plural | fătoaie | fătoaielor |