fărămiță definitie

credit rapid online ifn

fărâmíță s. f., g.-d. art. fărâmíței; pl. fărâmíțe substantiv femininfărâmiță

FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță. substantiv femininfărâmiță

credit rapid online ifn

FĂRÎMÍȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68. substantiv femininfărîmiță

fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne [!]. – Și sf-. temporarfărămiță

fărămițà v. a face mici fărăme. temporarfărămițà

fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză verb tranzitivfărâmița

fărămițà v. a face mici fărăme. verb tranzitivfărămițà

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță. verb tranzitivfărâmița

FĂRÎMIȚÁ, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea.Fig. Bur­ghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1. verb tranzitivfărîmița

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifărămiță

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z