fălnicíe (înv.) s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei substantiv femininfălnicie
FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie. substantiv femininfălnicie
FĂLNICÍE s. f. Calitatea de a fi falnic; mîndrie, frumusețe, splendoare. Erau, mai înainte, codrii Udeștilor, o fălnicie. CAMILAR, N. II 7. substantiv femininfălnicie
fălnicie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fălnicie | fălnicia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fălnicii | fălniciei |
plural | — | — |