FĂGEȚÉL s. m. Diminutiv al lui făget. După făgețelul tînăr care urma, se ridica spre fundul văii o pădure tînără de mesteceni, în care deodată parcă se făcea lumină. SADOVEANU, O. VII 57. – Variantă: făgițél (SADOVEANU, O. I 13) s. m. temporarfăgețel