FUX s. n. scoatere a buștenilor dintr-un blocaj cu ajutorul țapinei și aducerea lor pe apă. (< germ. Fuchs) substantiv neutrufux
FUX s. n. Aducere pe linia de plutire a buștenilor înțepeniți prin împingerea și răsucirea lor cu ajutorul țapinei. – Din germ. Fuchs. substantiv neutrufux
FUX s. n. (La plutărit) Aducerea pe linia de plutire buștenilor înțepeniți, împingîndu-i și răsucindu-i cu ajutorul țapinei. Toată luarea-aminte și toată puterea se puneau ca să-l împingă [bușteanul] spre vale, dîndu-i o mișcare de răsucire. – Asta se cheamă fux ! ne explică zîmbind cu superioritate straja noastră. SADOVEANU, V. F. 109. substantiv neutrufux
fux substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fux | fuxul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fux | fuxului |
plural | — | — |