fustaș definitie

fustáș m. (d. fuște). Vechĭ. Sulițaș. substantiv masculinfustaș

fustaș m. od. lăncier din garda domnească înarmat cu suliți: de fustași cu flinte e sala înnecată BOL. Fustașii Divanului și ai haremului Doamnei erau în număr de douăzeci și patru. [Din vechiu-rom. fuște, suliță = lat. FUSTIS]. substantiv masculinfustaș

FUSTÁȘ, fustași, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu suliță, care în secolul al XIX-lea făcea parte din garda personală a domnitorului; lăncier. Fustașul plecă să-mplinească porunca, și domnul cu Stoica coborîră în beciurile boltite ale palatului. ODOBESCU, S. A. 97. Un fustaș de ai curții domnești. GHICA, S. 320. Tobe sunate de fustași romîni. FILIMON, C. 59. substantiv masculinfustaș

fuștáș s. m., pl. fuștáși substantiv masculinfuștaș

FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș. substantiv masculinfuștaș