FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat. furunculus, după fr. furoncle) substantiv neutrufuruncul
FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle]. substantiv neutrufuruncul
*furúncul n., pl. e (lat. furúnculus, furuncul, d. fur, hoț, fur. V. funicel). Unflătură produsă de o unflare a țesutuluĭ celular de supt [!] pele [!], numită popular funigel. substantiv neutrufuruncul
furúncul s. n., pl. furúncule substantiv neutrufuruncul
furuncul n. buboiu. substantiv neutrufuruncul
FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle. substantiv neutrufuruncul
FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă locală a țesutului celular subcutaneu și a pielii; buboi. substantiv neutrufuruncul
furuncul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | furuncul | furunculul |
plural | furuncule | furunculele | |
genitiv-dativ | singular | furuncul | furunculului |
plural | furuncule | furunculelor |