furtunátic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereță [!] furtunatică. Te-aĭ coborît furtunatic (Sadov. VR. 1928, 1, 30). adjectivfurtunatic
furtunatic a. ca o furtună, impetuos: tinerețele furtunatice. adjectivfurtunatic
FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. (Rar) Furtunos, impetuos. [Var.: furtunátec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic. adjectivfurtunatic
FURTUNÁTIC, -Ă, furtunatici, -e, adj. Furtunos, impetuos. În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. ♦ (Adverbial) Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. – Variantă: furtunátec,-ă (SANDU-ALDEA, U. P. 14) adj. adjectivfurtunatic
furtunatic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | furtunatic | furtunaticul | furtunatică | furtunatica |
plural | furtunatici | furtunaticii | furtunatice | furtunaticele | |
genitiv-dativ | singular | furtunatic | furtunaticului | furtunatice | furtunaticei |
plural | furtunatici | furtunaticilor | furtunatice | furtunaticelor |