reduceri si promotii 2018
Definitie furculiță - ce inseamna furculiță - Dex Online

furculiță definitie

furculíță f., pl. e (d. furcă. D. rom. vine: bg. fŭrkulica, alb. furkulitsa, ngr. furkalitsa și -ulitsa). Furcă mică, obișnuit cu patru dințĭ, de care oameniĭ se servesc la mîncat. Barbă în furculiță, cu păru ca o furcă cu doĭ dințĭ. substantiv feminin furculiță

furculíță s. f., g.-d. art. furculíței; pl. furculíțe substantiv feminin furculiță

furculiță f. 1. unealtă de masă, în forma unei furci mici, de apucat bucățile de carne; 2. după analogie, crestătură la vârful urechii vitelor; fig. cu barba în furculiți. substantiv feminin furculiță

FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță. substantiv feminin furculiță

FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect de metal alcă­tuit dintr-un mîner și doi, trei sau patru dinți, cu aju­torul căruia se duce mîncarea la gură. Înfipse furculița în pieptul puiului și spintecă frageda carne albă. C. PETRESCU, S. 149. Cuțite, furculițe pe masă înșirînd... NEGRUZZI, S. II 203. ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furcu­lițe) = a) (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decît mijlocul. Cu barba în furculiță și favorite fru­moase. CREANGĂ, A. 85. Barba-i deveni lățoasă și-n fur­culițe, ca două bărbi de țap. EMINESCU, N. 56; b) (des­pre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare din cele două piese curbate, încrucișate la unul din capete prin care e fixată inima carului de podul osiei de dinapoi pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. – Pl. și: furculiți (IBRĂILEANU, A. 80, ALECSANDRI, T. 9). substantiv feminin furculiță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului furculiță

furculiță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular furculiță furculița
plural furculiți furculițele
genitiv-dativ singular furculițe furculiții
plural furculițe furculiților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z