funingine definitie

funíngine (funíngini), s. f. – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Lat. fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Éléments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă lat. fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru). substantiv femininfuningine

funingine, funingini s. f. țigară. substantiv femininfuningine

funíngine f. (lat. fuligo, -íginis; it. fuliggine, rtr. fulin, sp. hollin, pg. fuligem). Materia neagră și deasă pe care fumu o depune în horn. – Și -ină, pl. ĭ, și funíngănă și funigănă (Trans. Mold.), pl. e. substantiv femininfuningine

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini substantiv femininfuningine

funingine f. negreala ce fumul lasă în olanele coșurilor. [Lat. FULIGINEM]. substantiv femininfuningine

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis. substantiv femininfuningine

FUNÍNGINE s. f. Materie neagră, formată mai ales din cărbune, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice și depusă de obicei pe partea inferioară a coșurilor, a sobelor etc. Scîntei și zgură, funingine și fum se ridicau în sus, pluteau și dispăreau apoi, luate și purtate de mișcarea aerului prin noapte, peste Bără­gan. MIHALE, O. 368. Îi vede însă umerii obrajilor cum îi tremură, în mod neobișnuit, negri de funin­gine. SAHIA, N. 31. ◊ Fig. Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, M. 34. substantiv femininfuningine