FUNÉST, -Ă adj. Care poartă nenoroc, care aduce nenorocire, moarte. ♦ Trist, funebru, sinistru. [< fr. funeste, it. funesto, cf. lat. funestus]. adjectivfunest
FUNÉST, -Ă adj. care aduce nenorocire, moarte. ◊ trist, funebru, sinistru. (< fr. funeste, lat. funestus, it. funesto) adjectivfunest
*funést, -ă adj. (lat. funestus). Nenorocit, care aduce o mare nenorocire, moarte ș. a.: războĭ funest. Adv. În mod funest: războĭu s´a sfîrșit funest. adjectivfunest
funést adj. m., pl. funéști; f. funéstă, pl. funéste adjectivfunest
funest a. 1. care aduce nenorociri: moarte funestă; 2. dureros, mâhnicios: știre funestă. adjectivfunest
FUNÉST, -Ă, funești, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din fr. funeste, lat. funestus, it. funesto. adjectivfunest
FUNÉST, -Ă, funești, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte. V. nefast, fatal. Un cortegiu întreg de sicrie trece... ca o flotă funestă de corăbii ciumate. BOGZA, C. O. 47. ♦ Trist, întristător. Surprinși privim o clipă acest decor funest. CAMIL PETRESCU, V. 32. adjectivfunest
funest adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | funest | funestul | funestă | funesta |
plural | funești | funeștii | funeste | funestele | |
genitiv-dativ | singular | funest | funestului | funeste | funestei |
plural | funești | funeștilor | funeste | funestelor |