funduc definitie

credit rapid online ifn

fundúc (fundúci), s. m. – (Înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, și 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. Tc. findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaștri, de fapt 4 piaștri și 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII. substantiv masculinfunduc

fundúc și fondúc m. (turc. fonduk, pop. fyndyk, d. fond, rus. funt. V. funt. Vechĭ. O monetă [!] turcească de aur (vreo 35 de piaștri turceștĭ, ĭar în Munt. 22 de leĭ). substantiv masculinfunduc

credit rapid online ifn

fundúc s. m., pl. fundúci substantiv masculinfunduc

funduc m. monedă turcească de aur, în valoare de 22 lei, circula în vremea lui Caragea (FIL.) [Turc. FUNDUK]. substantiv masculinfunduc

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findıc. substantiv masculinfunduc

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească. Numără cele cincizeci de pungi de bani în mahmudele, dode­cari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132. substantiv masculinfunduc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifunduc

funduc  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funduc funducul
plural funduci funducii
genitiv-dativ singular funduc funducului
plural funduci funducilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z