fundarisíre s. f., g.-d. art. fundarisírii; pl. fundarisíri substantiv femininfundarisire
FUNDARISÍRE, fundarisiri, s. f. Acțiunea de a fundarisi și rezultatul ei. – V. fundarisi. substantiv femininfundarisire
fundarisí (fundarisésc, fundarisít), vb. – (Înv.) A ancora, a fixa cu ancore. – Var. funda. Ngr. φουνταρίζω, din ven. fondare, cf. sp. fondear. Sec. XVIII. verbfundarisi
fundarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fundarisésc, imperf. 3 sg. fundariseá; conj. prez. 3 să fundariseáscă verbfundarisi
FUNDARISÍ, fundarisesc, vb. IV. Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. – Fund1 + suf. -arisi. verbfundarisi
fundarisésc v. tr. (ngr. fundáro, aor. -árisa, de unde și turc. funda etmek). Mar. Las ancora la fund: a fundarisi ancora. verbfundarisesc
fundarisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fundarisire | fundarisirea |
plural | fundarisiri | fundarisirile | |
genitiv-dativ | singular | fundarisiri | fundarisirii |
plural | fundarisiri | fundarisirilor |