fundațiune definitie

FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare; strat de material așternut pe patul unui drum, peste care se aplică îmbrăcămintea rutieră. 3. Persoană juridică de drept privat, înființată printr-o donație sau printr-un legat testamentar, prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu destinat realizării unui scop, ideal de interes public. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis. substantiv feminin fundație

FUNDAȚIÚNE s.f. v. fundație. substantiv feminin fundațiune

*fundațiúne f. (lat. fundátio, -ónis). Acțiunea de a funda, de a întemeĭa, de a înființa: fundațiunea uneĭ academiĭ, uneĭ coloniĭ, unuĭ imperiŭ. Lucru fundat, așezămînt, instituțiune: fundațiunea universitară Carol I. – Și -áție. substantiv feminin fundațiune

fundați(un)e f. 1. acțiunea de a funda: fundațiunea unei școale, unui ospiciu; 2. așezământ, instituțiune: Fundațiunea Carol; 3. săpătura în care se pune temelia unei construcțiuni. substantiv feminin fundațiune

FUNDAȚIÚNE s. f. v. fundație. substantiv feminin fundațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fundațiune

fundațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fundațiune fundațiunea
plural fundațiuni fundațiunile
genitiv-dativ singular fundațiuni fundațiunii
plural fundațiuni fundațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z