reduceri si promotii 2018
Definitie funda - ce inseamna funda - Dex Online
Alege sensul dorit: funda - substantiv feminin funda - verb tranzitiv

funda definitie

fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde substantiv feminin fundă

fundă f. nod de panglică. [Gr. mod.]. substantiv feminin fundă

fúndă (fúnde), s. f.1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44). substantiv feminin fundă

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică [!] o pînză (și fungă, pl. ĭ). substantiv feminin fundă

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda. substantiv feminin fundă

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în formă de fluture, făcut dintr-o fîșie de mătase, de pînză etc. și servind ca podoabă. Vezi dinaintea ochilor... o tavă cu un purcel pe ea, gătit cu o fundă roză. PAS, Z. I 174. Funda roșie așezată in părul rar. DUNĂREANU, CH. 33. O legătură în care-și strînsese un calendar pentru dascălul Clăiță, o fundă făcută din panglică albastră. SLAVICI, O. I 88. substantiv feminin fundă

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder]. verb tranzitiv funda

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare) verb tranzitiv funda

fundà v. 1. a așeza fundamentele unei construcțiuni; 2. a stabili, a institui: a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe: părerea mea e fundată pe fapte. verb tranzitiv fundà

FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare. verb tranzitiv fonda

FUNDÁ vb. I. v. fonda. verb tranzitiv funda

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare. verb tranzitiv funda

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Marx a fundat socialismul științific.Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptăvaloarea politicăa satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1. – Variantă: fondá (NEGRUZZI, S. I 359, ALEXANDRESCU, M. 204) vb. I. verb tranzitiv funda

*fundéz v. tr. (lat. fundare, d. fundus, fund). Așez fundamentu, pun temelia uneĭ construcțiunĭ. Fig. Stabilesc, instituĭ, întemeĭez, înființez: a funda o universitate, o religiune. Sprijin cu probe: a funda o acuzațiune pe fapte probate. – Fals fondez (fr. fonder). verb tranzitiv fundez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului funda

funda   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) funda fundare fundat fundând singular plural
fundând fundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fundez (să) fundez fundam fundai fundasem
a II-a (tu) fundezi (să) fundezi fundai fundași fundaseși
a III-a (el, ea) fundea (să) fundai funda fundă fundase
plural I (noi) fundăm (să) fundăm fundam fundarăm fundaserăm
a II-a (voi) fundați (să) fundați fundați fundarăți fundaserăți
a III-a (ei, ele) fundea (să) fundeze fundau funda fundaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z