funciar definitie

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier]. adjectivfunciar

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. referitor la terenuri, la averi imobiliare. 2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază. (< fr. foncier) adjectivfunciar

*fonciár, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moșie. V. fund). De moșie: proprietate fonciară; proprietar, impozit fonciar. S. n., pl. urĭ saŭ e. Ĭmpozit fonciar. – Fals funciar, adj. și foncieră, subst. – Și funduar (după lat. fundus). adjectivfonciar

*funciár, V. fonciar. adjectivfunciar

funciár (-ci-ar) adj. m., pl. funciári; f. funciáră, pl. funciáre adjectivfunciar

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pămîntului sau la averi imobiliare. Impozit funciar. Rentă funciară. Creditul funciar urban. ◊ Carte funciară = registru în care se intabulează toate proprietățile de pămînt individuale ale unei regiuni, menționîndu-se numele proprietarului, supra­fața și vecinătățile. – Pronunțat: -ci-ar. adjectivfunciar

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren (inclusiv terenurile acoperite de ape) aflate între granițele unei țări, ale unei unități administrativ-teritoriale sau aparținând unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ♦ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier. adjectivfunciar