reduceri si promotii 2018
Definitie funcționare - ce inseamna funcționare - Dex Online

funcționare definitie

FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa]. substantiv feminin funcționare

funcționáre (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționắrii; pl. funcționắri substantiv feminin funcționare

funcționare f. acțiunea unei mașini în mișcare. substantiv feminin funcționare

FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa. substantiv feminin funcționare

FUNCȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. Buna funcționare a unui aparat.Sfa­turile populare și-au dovedit în cei cîțiva ani de funcțio­nare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. – Pronunțat: -ți-o-. substantiv feminin funcționare

FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire]. substantiv masculin și feminin funcționar

FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire) substantiv masculin și feminin funcționar

funcționár (func-ți-o-) s. m., pl. funcționári substantiv masculin și feminin funcționar

funcționar m. cel ce exercită o funcțiune publică. substantiv masculin și feminin funcționar

*funcționár, -ă s. (d. funcțiune; fr. fonctionnaire). Care împlinește o funcțiune publică saŭ privată: ministru e cel înalt funcționar în stat. V. cinovnic. substantiv masculin și feminin funcționar

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnaire (după funcție). substantiv masculin și feminin funcționar

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. (Uneori determinat prin «public») Persoană care îndeplinește în schimbul unui salariu o funcție administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții de stat sau particulare; slujbaș. Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123. Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103. – Pronunțat: -ți-o-. substantiv masculin și feminin funcționar

funcționáră (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționárei; pl. funcționáre substantiv masculin și feminin funcționară

FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner]. verb funcționa

FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner) verb funcționa

funcționá (a ~) (func-ți-o-) vb., ind. prez. 3 funcționeáză verb funcționa

funcționà v. a-și împlini funcțiunea. verb funcționà

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție). verb funcționa

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul; a fi în stare de funcționare. În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. – Pronunțat: -ți-o-. verb funcționa

*funcționéz v. intr. (d. funcțiune; fr. fonctionner). Împlinesc o funcțiune (ca om orĭ ca mașină): această mașină funcționează bine. Îs pus în acțiune: această fabrică funcționează maĭ mult ĭarna. verb funcționez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului funcționare

funcționare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funcționare funcționarea
plural funcționări funcționările
genitiv-dativ singular funcționări funcționării
plural funcționări funcționărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z