fumuriu definitie

credit rapid online ifn

fumuríŭ, -íe adj. (d. fum, după alburiŭ, brumăriŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ. adjectivfumuriŭ

fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi adjectivfumuriu

credit rapid online ifn

fumuriu a. 1. de coloarea fumului; căciulă fumurie; 2. fam. beat. adjectivfumuriu

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.). adjectivfumuriu

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului, cenușiu, întunecat. Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. Se pierdu in linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. ♦ Posomorît, mohorît. Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. adjectivfumuriu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifumuriu

fumuriu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fumuriu fumuriul fumurie fumuria
plural fumurii fumuriii fumurii fumuriile
genitiv-dativ singular fumuriu fumuriului fumurii fumuriei
plural fumurii fumuriilor fumurii fumuriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z