fumat definitie

credit rapid online ifn

fumat, -ă fumați, -ate adj. 1. (d. știri, informații) știut, perimat, învechit 2. (d. artiști, oameni politici etc.) aflat la sfârșitul carierei adjectivfumat

*fumát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fuma: fumatu oprit! adjectivfumat

credit rapid online ifn

fumát s. n. adjectivfumat

fumat n. acțiunea de a fuma tutun: fumatul nu-i sănătos. adjectivfumat

FUMÁT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma. adjectivfumat

FUMÁT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma. adjectivfumat

FUMÁT s. n. Acțiunea de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. Fumatul oprit !Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunu­lui, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158. adjectivfumat

2) fum, a v. intr. (lat. fumare. V. afum, fumez). Vechĭ. Azĭ Trans. Fumeg: lampa fumă. V. tr. Incendiez: Tătariĭ fuma [!] țara Leșească, Cazaciĭ fuma lăcașurile (M. Cost. 1, 280, și 333). verb tranzitivfum

FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer) verb tranzitivfuma

fumá (a ~) vb., ind. prez. 3 fumeáză verb tranzitivfuma

fumà v. a trage, a bea tutun. [Lat. FUMARE]. verb tranzitivfumà

FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz. și tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Lat. fumare (înțelesul după fr. fumer). verb tranzitivfuma

FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă. Doi oameni... stau rezemați de roțile trăsurii și fumau. SAHIA, N. 58. Se deprinde a bea cafea turcească și a fuma dintr-un ciubuc lung. NEGRUZZI, S. I 69. ◊ Tranz. Cît fumă moș­neagul o lulea de tutun, nourul de la Ceahlău crescu pînă-n naltul cerului. SADOVEANU, O. VI 513. Nu poate vorbi, nici nu poate încă fuma țigările pe care le-am adus. CAMIL PETRESCU, U. N. 424. verb tranzitivfuma

A FUMA a aresta locotenenți / sergenți, a bate un cui, a băga rotocoale, a bea tutun, a călări, a contopi, a creiona, (d. femei) a fuma ca o șerpoaică, (d. bărbați) a fuma ca un turc, a trage un cui. verb tranzitivafuma

*fuméz v. intr. și tr. (d. fum 2 după fr. fumer). Țin în gură o țigară (o lulea, o narghilea) aprinsă și-ĭ aspir fumu: a fuma (a bea tutun, a trage tutun), a fuma o țigară. V. duhănesc. verb tranzitivfumez

a fuma ca un turc expr. (d. bărbați) a fuma foarte mult / excesiv. verb tranzitivafumacaunturc

a fuma ca o șerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult / excesiv. verb tranzitivafumacaoșerpoaică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifumat

fumat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fumat fumatul fuma fumata
plural fumați fumații fumate fumatele
genitiv-dativ singular fumat fumatului fumate fumatei
plural fumați fumaților fumate fumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z