fulgerător definitie

fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător. adjectivfulgerător

fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre adjectivfulgerător

fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare. adjectivfulgerător

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător. adjectivfulgerător

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Că­prioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprin­dea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Fig. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgeră­toare. NEGRUZZI, S. I 322. adjectivfulgerător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifulgerător

fulgerător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fulgerător fulgerătorul fulgerătoare fulgerătoarea
plural fulgerători fulgerătorii fulgerătoare fulgerătoarele
genitiv-dativ singular fulgerător fulgerătorului fulgerătoare fulgerătoarei
plural fulgerători fulgerătorilor fulgerătoare fulgerătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z