fulg definitie

credit rapid online ifn

fulg (fúlgi), s. m. 1. Mici cristale de apă care alcătuiesc zăpada. 2. Pană subțire și moale. – Identitatea semantică pare a indica faptul că este vorba de o var. de la floc (< lat. floccus), cu metateza (*folcus) și cu aceeași schimbare a finalei ca în stâng, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Pușcariu 665 și DAR, cf. REW 3554a, care pune în legătură acest cuvânt cu lat. fulgere „a străluci”; de Körting 3864, din lat. fluxus; și încă și mai puțin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleacă de la v.germ. vlügel (> germ. Flügel). – Der. fulguí, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitúră, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512] substantiv masculinfulg

fulg, fulgi s. n. (tox.) doză de cocaină. substantiv masculinfulg

credit rapid online ifn

fulg s. m., pl. fulgi substantiv masculinfulg

fulg m. (cp. cu floc). O bucățică dintr´o pană saŭ o pană mică, cum aŭ păsările la pept [!]. Bucățică de lînă cît s´ar lua, de ex., într´un chibrit. Fir de zăpadă: ninge cu fulgĭ marĭ. Spălat fulg (adică ca fulgu), foarte alb. L-a bătut de ĭ-a mers (saŭ curs) fulgiĭ, l-a bătut tare. substantiv masculinfulg

fulg m. 1. pană de pasăre cu fire subțiri și mătăsoase; 2. fir de lână sau de mătase; 3. prin analogie: fulgi de zăpadă. [Origină necunoscută]. substantiv masculinfulg

FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale și mătăsoasă, care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte ușor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării. 2. Asociere de mici cristale albe de apă, de formă hexagonală, care se formează iarna în atmosferă și care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada. 3. (La pl.) Crăpături interne, grupate și fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri, obținut din boabe de ovăz decorticat, din porumb, fasole sau cartofi tăiați fin. – Et. nec. substantiv masculinfulg

FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, moale și mătă­soasă, care crește pe burta păsărilor și printre penele mai mari. Ca p-un fulg, o iei în brațe. BIBICESCU, P. P. 364. E ca pleava de ușoară Și ca fulgul ce-n vînt zboară. TEODORESCU, P. P. 302. Fulg de pasăre măiastră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. ◊ Expr. A bate (rar a lovi) pe cineva de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate rău, a bate măr, v. merge. Ca fulgul pe apă = în voia întîmplării. 2. Conglomerat de cristale mici de apă de culoare albă, care se formează iarna în atmosferă și cade pe pămînt, alcătuind zăpada. Fulgi mari ca penele cad pe aleea răsco­lită: parcă se rup perne cu puf, dincolo de trîmba norilor grei. CĂLUGĂRU, O. P. 460. Primii fulgi au căzut către seară. SAHIA, N. 91. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. ALECSANDRI, P. A.112. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare. TEODORESCU, P. P. 92. ◊ Fig. (Cu aluzie la culoarea, gingășia sau fragilitatea lucrului) Vîntul nu mai clătina frunza pădurilor și nici un fulg de nor nu mai îndrăznea să brăzdeze cu umbra-i subțire înălțimile aprinse ale împă­răției focului. HOGAȘ, M. N. 173. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi. COȘBUC, P. II 204. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru, ca un fulg de fericire. BELDICEANU, P. 58. 3. (În expr.) Fulgi de ovăz = firișoare subțiri de ovăz decorticat și tăiat fin, folosite în alimentație. substantiv masculinfulg

CÓRNFLAKES s. n. pl. Produs alimentar din porumb sub formă de fulgi. [Scris și: corn-flakes.Pr.: córnfleĭcs] – Cuv. engl. substantiv masculincornflakes

a bate să-i meargă fulgii expr. v. a bate măr substantiv masculinabatesăimeargăfulgii

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifulg

fulg  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fulg fulgul
plural fulgi fulgii
genitiv-dativ singular fulg fulgului
plural fulgi fulgilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z