fugárnic (rar) adj. m., pl. fugárnici; f. fugárnică, pl. fugárnice adjectivfugarnic
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic. adjectivfugarnic
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -e, adj. Fugitiv, nestatornic. Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă ! GÎRLEANU, L. 25. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81. adjectivfugarnic
fugarnic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fugarnic | fugarnicul | fugarnică | fugarnica |
plural | fugarnici | fugarnicii | fugarnice | fugarnicele | |
genitiv-dativ | singular | fugarnic | fugarnicului | fugarnice | fugarnicei |
plural | fugarnici | fugarnicilor | fugarnice | fugarnicelor |