ftóri- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă. invariabilftori
ftóri și vtóri (vsl. vŭtóryĭ). Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”: ftori-vistier. invariabilftori
ftori adv. od. de rangul al doilea: calemul armășiei cu ftori și treti armași FIL. [Slav. VŬTORIĬ, al doilea]. invariabilftori
FTORI- num. ord. v. vtori. invariabilftori-
ftóri-logofắt v. vtóri-logofắt invariabilftori-logofăt
ftóri-stólnic v. vtóri-stólnic invariabilftori-stolnic
vtóri-logofắt / ftóri-logofắt s. m., pl. vtóri-logoféți / ftóri-logoféți invariabilvtori-logofăt
vtóri-stólnic / ftóri-stólnic s. m., pl. vtóri-stólnici / ftóri-stólnici invariabilvtori-stolnic