frământătură definitie

frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică. substantiv femininfrămîntătură

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri substantiv femininfrământătură

frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică. substantiv femininfrământătură

FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82. substantiv femininfrămîntătură