frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică. substantiv femininfrămîntătură
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82. substantiv femininfrămîntătură
frământătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | frământătură | frământătura |
plural | frământături | frământăturile | |
genitiv-dativ | singular | frământături | frământăturii |
plural | frământături | frământăturilor |