frîngătoáre f., pl. orĭ. Instrument de frînt (cînepa, inu ș. a.) substantiv femininfrîngătoare
frângătoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | frângătoare | frângătoarea |
plural | frângători | frângătorile | |
genitiv-dativ | singular | frângători | frângătorii |
plural | frângători | frângătorilor |