fruntarie definitie
- Vezi aici mai multe sinonimefruntarie
- Vezi aici mai multe rimefruntarie
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuie
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curie
*fruntárie f. (d. frunte, după frontieră). Rar. Frontieră. substantiv femininfruntarie
FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière. substantiv femininfrontieră
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră. substantiv femininfruntarie
FRUNTÁRIE, fruntarii, s. f. (Mai ales la pl.; învechit și arhaizant) Frontieră. Dezbateri se încing atît aci cît și în afară din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. CARAGIALE, O. III 139. ◊ Fig. Departe-n șesuri Ziua alungată Lîngă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. substantiv femininfruntarie
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifruntarie
| fruntarie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | fruntarie | fruntaria |
| plural | fruntarii | fruntariile | |
| genitiv-dativ | singular | fruntarii | fruntariei |
| plural | fruntarii | fruntariilor | |