FRULLÁTO s.n. Procedeu special de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando. [< it. frullato]. substantiv neutrufrullato
FRULLÁTO s. n. procedeu de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando. (< it. frullato) substantiv neutrufrullato
FRULLATO s. n. it. Mod de execuție la instrumentele de suflat de lemn (flaut, clarinet) și mai ales, de alamă (trompetă, trombon) prin care, odată cu emisia sunetului, se produce o vibrare a vârfului limbii prin pronunțarea consoanelor drrr...; rezultă un sunet zbârnâit, straniu, asemănător unui tremolo, des utilizat în partiturile moderne. Sinonime: tremolo dental. Echivalent germ.: Flatterzunge / flatern a fâlfâi și Zunge limbă. Sursa: Dicționar de termeni muzicali; coordonator științific prof.univ. Zeno Vancea, redactor coordonator Gheorghe Firca, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1984, pag. 183 substantiv neutrufrullato
frulláto (it.) s. n., art. frullátoul substantiv neutrufrullato
frullato substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | frullato | frullatoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | frullato | frullatoului |
plural | — | — |