frontispiciu definitie

FRONTISPÍCIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi]. substantiv neutru frontispiciu

FRONTISPÍCIU s. f. 1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc. 2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ◊ partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar. (< fr. frontispice, lat. frontispicium) substantiv neutru frontispiciu

frontispíciŭ n. (lat. frontispicium, d. frons, frunte, și -spiciŭ ca în auspiciŭ. V. spectru). Fața principală a unuĭ monument, a unuĭ edificiŭ, a uneĭ cărțĭ. substantiv neutru frontispiciŭ

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-) substantiv neutru frontispiciu

frontispiciu n. 1. fața principală a unui mare edificiu; 2. titlul unei cărți, pus la prima pagină și ornat cu figuri sau cu desenuri. substantiv neutru frontispiciu

FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium. substantiv neutru frontispiciu

FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Fațada princi­pală a unui edificiu sau a unui monument. Prăvăliile aveau frontispicii pentagonale foarte sobre, dar nu lipsite de eleganță. V. ROM. noiembrie 1953, 14. Trecură pe sub portalul cu numele gospodăriei scris pe frontispiciu. MIHALE, O. 115. Pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73. 2. Prima pagină a unei cărți, care pe lîngă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizînd qjiprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzînd titlul și unele indicații. Pe frontispiciul « Scînteii » este scris: « Proletari din toate țările, uniți-vă! ». substantiv neutru frontispiciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului frontispiciu

frontispiciu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frontispiciu frontispiciul
plural frontispicii frontispiciile
genitiv-dativ singular frontispiciu frontispiciului
plural frontispicii frontispiciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z