frontieră definitie

FRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière]. substantiv femininfrontieră

FRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière) substantiv femininfrontieră

frontiéră f., pl. e (fr. frontière, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie. substantiv femininfrontieră

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére substantiv femininfrontieră

frontieră f. graniță, hotar. substantiv femininfrontieră

FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-.Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière. substantiv femininfrontieră

FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Limită între două țări; graniță, hotar. Viză pentru trecerea frontierei. – Pronunțat: -ti-e-. substantiv femininfrontieră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifrontieră

frontieră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frontie frontiera
plural frontiere frontierele
genitiv-dativ singular frontiere frontierei
plural frontiere frontierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z