friptură definitie

friptúră f., pl. ĭ. Rezultatu frigeriĭ. Carne friptă: friptură de porc. substantiv feminin friptură

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri substantiv feminin friptură

friptură f. carne friptă. [Lat. FRICTURA]. substantiv feminin friptură

FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura. substantiv feminin friptură

FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mîncare care constă din carne friptă (pe grătar sau în frigare) sau gătită (în tigaie, la cuptor etc.). Fiecare rupeam bucățile de friptură cu mîinile. SAHIA, N. 57. Zise vătafului să taie un ied... și să-l facă friptură. NEGRUZZI, S. I 82. I-au venit poftă de o bucățică de friptură. DRĂGHICI, R. 65. Iepurașu-i bun de zeamă, Iepuroaica de friptură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. substantiv feminin friptură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului friptură

friptură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular friptu friptura
plural fripturi fripturile
genitiv-dativ singular fripturi fripturii
plural fripturi fripturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z