fricos definitie

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos. adjectivfricos

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse adjectivfricos

fricos a. 1. cui e frică; 2. mișel. adjectivfricos

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os. adjectivfricos

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se în­fricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, su­pusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. bassarabescu, S. n. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul ! NEGRUZZI, S. I 211. adjectivfricos