frenezie definitie

FRENEZÍE s.f. Excitare excesivă; (p. ext.) pasiune puternică și violentă. ◊ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [Gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitație]. substantiv femininfrenezie

FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie) substantiv femininfrenezie

*frenezíe f. (fr. frénésie, mlat. phrenésia, d. mgr. și ngr. frenesia. V. frenologie). Delir furios. Fig. Exces în vre-o pasiune: a te deda cu frenezie la joc. substantiv femininfrenezie

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile substantiv femininfrenezie

frenezie f. delir. substantiv femininfrenezie

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie. substantiv femininfrenezie

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpînită, violentă. Asemeni unor vioriști cuprinși de frenezia artei lor, care nu și-ar mai putea opri arcușul... [greierii] ridică deasupra cîmpiei un țîrîit prelung. BOGZA, C. O. 396. Avea în joc aceeași frenezie ca animalele din junglă. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir, pasionat; frenetic. Au aplaudat cu frenezie. substantiv femininfrenezie