reduceri si promotii 2018
Definitie fremăta - ce inseamna fremăta - Dex Online

fremăta definitie

*frem, -út, a fréme v. intr. (lat. frémere). Em. Fac fremăt. – Uniĭ aŭ început a zice a fremăta (eŭ fremăt, el freamătă, să fremete). verb frem

fremătá (a fremăta) vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăți, 3 freámătă; conj. prez. 3 să freámăte verb fremăta

fremătà v. a scoate un freamăt: lung freamătă codrii. verb fremătà

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. verb fremăta

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze, p. ext. despre copaci și păduri) A produce freamăt. V. foșni. Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. Îmi freamătă frunza,iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ◊ Fig. Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. ♦ Tranz. A face să tremure, a mișca. Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. ◊ Fig. Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a tresălta. Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146. ♦ (Despre colectivități) A se mișca, a se agita. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. ◊ (Despre locul unde se agită o mulțime) Sala de cine­matograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317. verb fremăta

fremătá vb., ind. prez. pers. 1 freámăt, 2 frémeți, 3 freámătă; conj. prez. pers. 3 să frémete verb fremăta

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului fremăta

fremăta   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fremăta fremătare fremătat fremătând singular plural
fremătând fremătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) freamăt (să) freamăt fremătam fremătai fremătasem
a II-a (tu) freamăți (să) freamăți fremătai fremătași fremătaseși
a III-a (el, ea) freamătă (să) fremătai fremăta fremătă fremătase
plural I (noi) fremătăm (să) fremătăm fremătam fremătarăm fremătaserăm
a II-a (voi) fremătați (să) fremătați fremătați fremătarăți fremătaserăți
a III-a (ei, ele) freamătă (să) fremete fremătau fremăta fremătaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z