frecvență definitie

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens]. adjectiv frecvent

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent) adjectiv frecvent

*frequént, ortografie latinizată îld. frecŭent. adjectiv frequent

1) *frecŭént, -ă adj. (lat. fréquens, -éntis). Des, care se întîmplă des: vizite frecŭente. Adv. În mod frecŭent. – Fals frecvent. adjectiv frecŭent

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte adjectiv frecvent

frecvent a. des: vizite frecvente. adjectiv frecvent

frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni). adjectiv frecvent

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis. adjectiv frecvent

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290. adjectiv frecvent

FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza]. substantiv feminin frecvență

FRECVÉNȚĂ s. f. 1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc. ◊ participare a studenților, a elevilor la cursuri. 2. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp. ◊ mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. (< lat. frequentia, fr. fréquence) substantiv feminin frecvență

*frecŭénță f., pl. e (lat. frequentia). Desime, repetițiune deasă a unuĭ lucru, a unuĭ fapt: frecŭența ploilor, a străinilor în porturĭ. – Fals frecv-. substantiv feminin frecŭență

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe substantiv feminin frecvență

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence. substantiv feminin frecvență

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă a unei acțiuni, a unui fapt etc. ♦ (În învățămînt) Participare a elevilor sau studenților la cursuri. Cursuri fără frec­vență.Frecvența la cursurile de alfabetizare depinde în mare măsură și de felul în care profesorul sau învățătorul reușește să atragă pe cursanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1. 2. Numărul de perioade efectuate într-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecvența vibrațiilor dia­pazonului.Curent de frecvență înaltă (sau joasă) = cu­rent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori, într-o unitate de timp. substantiv feminin frecvență

2) *frecŭént și -éz, a v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des: a frecŭenta școala. Rar. Am relațiunĭ: nu frecŭentațĭ oameniĭ răĭ! – Fals frecv-. verb tranzitiv frecŭent

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză verb tranzitiv frecventa

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi. verb tranzitiv frecventà

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare]. verb tranzitiv frecventa

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter) verb tranzitiv frecventa

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter. verb tranzitiv frecventa

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negus­tori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva. verb tranzitiv frecventa

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului frecvență

frecvență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frecvență frecvența
plural frecvențe frecvențele
genitiv-dativ singular frecvențe frecvenței
plural frecvențe frecvențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z