fraudare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimefraudare
- Vezi aici mai multe rimefraudare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
FRAUDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a frauda; înșelare, defraudare. [< frauda]. substantiv femininfraudare
*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri substantiv femininfraudare
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda. substantiv femininfraudare
FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare]. verb tranzitivfrauda
FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare) verb tranzitivfrauda
fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză verb tranzitivfrauda
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare. verb tranzitivfrauda
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-. verb tranzitivfrauda
*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin [!]. verb tranzitivfraudez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifraudare
| fraudare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | fraudare | fraudarea |
| plural | fraudări | fraudările | |
| genitiv-dativ | singular | fraudări | fraudării |
| plural | fraudări | fraudărilor | |