francez definitie

Navara f. 1. provincie spaniolă: 337.000 loc. cu cap. Pampeluna; 2. (franceză), partea vechiului regat al Navarei la N. de Pirinei (Navarez). adjectivnavara

FRANCÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Franța. ◊ (s.f.) limbă romanică vorbită de francezi. (< fr. franșais) adjectivfrancez

*Francéz, -ă s. și adj. (it. Francese, fr. Français). Din Francia: un Francez, o carte franceză. adjectivfrancez

francéz adj. m., s. m., pl. francézi; adj. f. francéză, pl. francéze adjectivfrancez

francez a. și m. care e din Franța. adjectivfrancez

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français. adjectivfrancez

FRANCÉZ², -Ă, francezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este ori­ginară din Franța. adjectivfrancez

FRANCÉZ¹, -Ă, francezi, -e, adj. Al francezilor; propriu francezilor; provenit din Franța. Limba fran­ceză. ▭ Discuția urmă în mers pe drum, pînă se opriră amîndoi deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez. BART, E. 296. Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umoriști. IBRĂILEANU, S. 266. ◊ Cheie franceză v. cheie. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. Vodă Bibescu primise să-l facă dascăl de franceză. CAMIL PETRESCU, O. II 9. – Variantă: (învechit) franțéz, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 63, RUSSO, O. 54) adj. adjectivfrancez

ánglo-francéz adj. m., pl. ánglo-francézi; f. ánglo-francéză, pl. ánglo-francéze adjectivanglofrancez

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul adjectivfrench-cancan