fragment definitie

FRAGMÉNT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum]. substantiv neutrufragment

FRAGMÉNT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum) substantiv neutrufragment

*fragmént n., pl. e (lat. fragmentum, d. frángere, a frînge. V. fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr´un întreg: fragmente dintr´o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr´o conversațiune. V. epavă. substantiv neutrufragment

fragmént s. n., pl. fragménte substantiv neutrufragment

fragment n. 1. bucată din ceva sfărâmat; 2. parte dintr´un tot. substantiv neutrufragment

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum. substantiv neutrufragment

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frîntură dintr-un tot; (mai ales) parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. Baladele, doinele, horele poporale... care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 357. Avea el oare vocațiune pentru arta militară? Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit de la dînsul. NEGRUZZI, S. I 332. substantiv neutrufragment

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifragment

fragment  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fragment fragmentul
plural fragmente fragmentele
genitiv-dativ singular fragment fragmentului
plural fragmente fragmentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z