FRACȚIONÁ vb. I. tr. A împărți un întreg în mai multe părți. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionner, cf. it. frazionare]. verb tranzitivfracționa
FRACȚIONÁ vb. tr. a împărți un întreg; a diviza, a secționa. (< fr. fractionner) verb tranzitivfracționa
fracționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 fracționeáză verb tranzitivfracționa
fracționà v. 1. a reduce în fracțiune; 2. a îmbucătăți. verb tranzitivfracționà
FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner. verb tranzitivfracționa
FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți (un întreg) în mai multe părți, a reduce în fracțiuni. V. îmbucătăți, fărîmița. – Pronunțat: -ți-o-. verb tranzitivfracționa
*fracționéz v. tr. (d. fracțiune; fr. fractionner). Frîng. Prefac în fracțiunĭ. verb tranzitivfracționez
fracționa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)fracționa | fracționare | fracționat | fracționând | singular | plural | ||
fracționând | fracționați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | fracționez | (să)fracționez | fracționam | fracționai | fracționasem | |
a II-a (tu) | fracționezi | (să)fracționezi | fracționai | fracționași | fracționaseși | ||
a III-a (el, ea) | fracționează | (să)fracționai | fracționa | fracționă | fracționase | ||
plural | I (noi) | fracționăm | (să)fracționăm | fracționam | fracționarăm | fracționaserăm | |
a II-a (voi) | fracționați | (să)fracționați | fracționați | fracționarăți | fracționaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | fracționează | (să)fracționeze | fracționau | fracționară | fracționaseră |