reduceri si promotii 2018
Definitie fractura - ce inseamna fractura - Dex Online
Alege sensul dorit: fractura - substantiv feminin fractura - verb tranzitiv

fractura definitie

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe]. substantiv feminin fractură

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) substantiv feminin fractură

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt. substantiv feminin fractură

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri substantiv feminin fractură

fractură f. sfărâmarea unui os: fractura brațului. substantiv feminin fractură

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. Ruptură (a unui os, p. ext. a unui membru al corpului). Fractura piciorului. substantiv feminin fractură

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura. substantiv feminin fractură

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer]. verb tranzitiv fractura

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer) verb tranzitiv fractura

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză verb tranzitiv fractura

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer. verb tranzitiv fractura

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul. verb tranzitiv fractura

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os. verb tranzitiv fracturez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului fractura

fractura   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fractura fracturare fracturat fracturând singular plural
fracturând fracturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fracturez (să) fracturez fracturam fracturai fracturasem
a II-a (tu) fracturezi (să) fracturezi fracturai fracturași fracturaseși
a III-a (el, ea) fracturea (să) fracturai fractura fractură fracturase
plural I (noi) fracturăm (să) fracturăm fracturam fracturarăm fracturaserăm
a II-a (voi) fracturați (să) fracturați fracturați fracturarăți fracturaserăți
a III-a (ei, ele) fracturea (să) fractureze fracturau fractura fracturaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z