frac definitie

FRAC s.n. Haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. [< fr. frac]. substantiv neutrufrac

FRAC s. n. haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. (< fr. frac) substantiv neutrufrac

frac s. n., pl. frácuri substantiv neutrufrac

frac n. haină bărbătească de ceremonie, fără pulpane de dinainte. substantiv neutrufrac

FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac. substantiv neutrufrac

*frac n., pl. urĭ (fr. frac, probabil d. engl. frock, care vine d. fr. froc, rasă călugărească, din francicu *hrok, care e germ. rock, haĭnă. După alțiĭ, d. numele unuĭa numit Fracque, care, în Martie 1798 a apărut în această haĭnă la un bal în Paris. V. gheroc). Un fel de redingotă, de obiceĭ neagră, cu pulpanele reduse numaĭ la partea din apoĭ [!] și care se poartă la marile ceremoniĭ. (Descrierea eĭ e făcută de romanțieru [!] englez Bulwer Lytton în romanțu luĭ intitulat Pelham. Personagiile acestuĭ romanț poartă această haĭnă, pe care croitoriĭ aŭ introdus-o în modă). substantiv neutrufrac

FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie, de culoare neagră, în față scurtă pînă în talie, iar la spate terminată cu două cozi lungi și înguste. Haina nu era o haină obișnuită. Ci era un frac... cu cozi pînă aproape de călcîie. SAHIA, N. 99. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. (Glumeț) Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie. TOPÎRCEANU, S. A. 63. substantiv neutrufrac