frățấne (pop.) s. m., pl. frățấni substantiv masculin frățâne
FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne. substantiv masculin frățâne
frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său) substantiv masculin frățânemeu
frățâne | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | frățâne | frățânele |
plural | frățâni | frățânii | |
genitiv-dativ | singular | frățâne | frățânelui |
plural | frățâni | frățânilor |