reduceri si promotii 2018
Definitie frânghie - ce inseamna frânghie - Dex Online

frânghie definitie

frînghíe (-íi), s. f.1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404). substantiv feminin frînghie

frânghie f. V. frenghie: cu tichie de frânghie, cu pană de ciocârlie POP. substantiv feminin frânghie

FRÂNGHÍE2 s. f. v. frenghie. substantiv feminin frânghie

FRÎNGHÍE1 s. f. v. frenghie. substantiv feminin frînghie

frî́nghie și (sud) -íe f. (d. frîmbie). Funie, sfoară foarte groasă (de întins rufele, de legat la catargurile corăbiilor ș. a.). Lucrurĭ întinse pe o frînghie: a spălat treĭ frînghiĭ de rufe. substantiv feminin frînghie

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile substantiv feminin frânghie

frânghie f. funie din cânepă netoarsă. [Vechiu-rom. frâmbie, ciucure (Banat frânghie, fașă) = lat. FIMBRIA: termen de origină dialectală]. substantiv feminin frânghie

FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria. substantiv feminin frânghie

FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi. substantiv feminin frenghie

FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Și în forma frînghie; învechit) Brocart. Rochie [de] atlaz cu flori de mătase, cu guri de frînghie, cu sponci de argint poleite. La ODOBESCU, S. I 422. Înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călăra­șilor cu frenghii... și cu atlas. BĂLCESCU, O. I 17. Eși, fetiță, La portiță, Că te-așteaptă Talion... Cu tichie De frînghie, Cu peană De ciocîrlie. TEODORESCU, P. P. 192. – Variantă: frînghíe s. f. substantiv feminin frenghie

FRÎNGHÍE2, frînghii, s. f. Fir lung și gros, făcut din mai multe sfori răsucite una în jurul alteia; funie. I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130. S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273. Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. (Cu aluzie la spînzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331. – Accentuat și: (regional) frî́nghie. substantiv feminin frînghie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului frânghie

frânghie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frânghie frânghia
plural frânghii frânghiile
genitiv-dativ singular frânghii frânghiei
plural frânghii frânghiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z