FOTOLUMINESCÉNT, -Ă adj. Referitor la fotoluminescență. [Cf. fr. photoluminescent]. adjectivfotoluminescent
FOTOLUMINESCÉNT, -Ă adj. cu fotoluminescență. (< fr. photoluminescent) adjectivfotoluminescent
FOTOLUMINESCÉNT, -Ă, fotoluminescenți, -te, adj. Cu fotoluminescență. [Var.: fotoluminiscent] – Din fr. photoluminescent. adjectivfotoluminescent
FOTOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Denumire comună a fluorescenței, a fosforescenței și a altor fenomene asemănătoare. [Cf. fr. photoluminescence]. substantiv femininfotoluminescență
FOTOLUMINESCÉNȚĂ s. f. denumire comună a fluorescenței și fosforescenței substanțelor luminescente. (< fr. photoluminescence) substantiv femininfotoluminescență
!fotoluminescénță/fotoluminiscénță s. f., g.-d. art. fotoluminescénței/fotoluminiscénței; pl. fotoluminescénțe/fotoluminiscénțe substantiv femininfotoluminescență
FOTOLUMINESCÉNȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X. [Var.: fotoluminiscénță] – Din fr. photoluminescence. substantiv femininfotoluminescență
FOTOLUMINESCÉNȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare. substantiv femininfotoluminescență
fotoluminescență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fotoluminescență | fotoluminescența |
plural | fotoluminescențe | fotoluminescențele | |
genitiv-dativ | singular | fotoluminescențe | fotoluminescenței |
plural | fotoluminescențe | fotoluminescențelor |