FOTOLÉCTOR s. n. (inform.) mașină periferică pentru citirea cu ajutorul unui sistem fotoelectric a informațiilor. (< fotolec/tură/ + -tor) substantiv neutrufotolector
fotolector substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fotolector | fotolectorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fotolector | fotolectorului |
plural | — | — |